Interviul integral, în limba engleză, e disponibil în format audio, aici:

Cele mai importante idei, pe scurt:

• Celebrul whistle-blower e un puternic susținător al intervenției statului/statelor în legiferarea Internetului si, în special, a social media; nu consideră că asta ar limita libertatea de exprimare ci, din contră, ar ajuta jurnalismul autentic si profesionist să fie mai vizibil
• Susține că rolul României si al angajaților români în Cambridge Analytica a fost major si că, mai mult, acționând sub alte nume si companii rețeta continuă să fie folosită pentru influențarea alegerilor din alte țări (a menționat exemplul Ungariei si a viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European)
• Spune că predecesorul său în companie a fost chiar Dan Muresan – fiul fostului ministru Ioan-Avram Muresan – care a fost găsit mort în camera sa de hotel, în Kenya, în timp ce se afla acolo pentru un proiect al Cambridge Analytica (context)

Iată transcriptul integral, în limba română:

DS: Bine ai venit în România. După deschiderea cazului Cambridge Analytica au fost numeroase discuții și dezbateri despre rolul negativ al tehnologiei și în special social media în manipularea alegerilor. Crezi că există progrese reale pe acest front sau este mai mult o problemă de strategii de PR bune pentru a diminua importanța acestor acțiuni? Credeți că după ce lumea a înțeles ce se întâmplă există progres sau sunt încă foarte multe lucruri de făcut?

CW:  Sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute. Cred că este promițător că acum există un dialog global despre cum afectează internetul societatea noastră, democrația, despre cum există riscuri și beneficii ale digitalizării societății. Nu sunt doar efecte pozitive, există efecte secundare, cum ar fi influențe ostile străine în timpul alegerilor și violarea datelor.

Nu suntem nici pe departe unde ar trebui să fim, dar este începutul unui dialog.

Am vorbit despre problemele astea în fața reprezentanților Congresului Statelor Unite unde e problema a fost dezbătută de peste cinci ori, în Parlamentul Britanic, cel European, cel Canadian și multe alte țări unde am fost invitat să discut despre aceste probleme.

Promițător este faptul că se discută despre aceste lucruri și membrii corpurilor legislative își dau seama că trebuie să învețe mult mai mult despre ceea ce se întâmplă online inclusiv în social media. Pentru mine este îmbucurător că cel puțin s-a deschis această discuție.

“De ce atunci când construim o clărire fizică avem un set de reguli, dar atunci când este vorba de o o costrucție digitală nu există nici o regulă?”

DS: O altă problemă cu care ne confruntăm este lipsa de cunoștință tehnologice la nivelul celor implicați în politică, a celor care iau decizii?

CW: Este interesant că aud în multe țări, nu doar aici, că mulți dintre cei care propun legi, politicienii, nu știu destule despre digitalizare, ce înseamnă asta cu adevărat, cum funcționează internetul cum funcționează social media. În istoria modernă există diverse exemple de industrii puternic tehnologizate și complicate, pe care am reușit să le regularizăm și în care există reguli pentru siguranță.

De exemplu, majoritatea politicienilor nu știu cum zboară un avion sau cum funcționează un reactor nuclear sau cum funcționează medicamentele împotriva cancerului, cu toate acestea avem reguli de siguranță atunci când mergem la aeroport, avem reguli de siguranță atunci când luăm o rețetă de la doctor, chiar și atunci când îți faci cumpărăturile la magazin. Există tot felul de reguli care ne protejează.

Acestea nu presupun că cei care fac legile trebuie să știe detaliile tehnice implicate, ei trebuie doar să creeze un set de reguli și principii și să dea puterea unui organism care să verifice aplicarea legii și care este format din oameni care au cunoștințele tehnice necesare pentru a se asigura că un anumit sector, în acest caz  social media este sigur.

Aceștia se asigură că utilizatorii rețelelor sunt în siguranță și raportându-ne la un cadrul mai larg, veghează la păstrarea democrației.

DS: Deci tu crezi în controlarea legislativă a rețelelor sociale, a Internetului în general? Ești un fan al ideii de a introduce reguli si legi?

CW: Absolut. Este interesant că Internetul este unul dintre sectoarele cele mai cele mai mari care, paradoxal, are cele mai puține reguli.

Nu am permite niciodată unui arhitect sau inginer să realizeze un proiect de clădire fără ieșiri de siguranță în caz de incendiu sau care are rețeaua electrică nesigură și să punem termeni și condiții la intrarea în clădire prin care să anunțăm că poți să treci de poarta respectivă atâta timp cât ești de acord cu termenii și condițiile, pentru că asta ar fi nesigur.

Eu mă întreb de ce atunci când construim fizic avem un set de reguli, dar atunci când este vorba de o construcție digitală nu există nici o regulă.

Există standarde de conduită pentru inginerii civili când construiesc clădiri, dar nu există niciun standard pentru inginerii de software.

Din punctul meu de vedere ambii sunt ingineri, sunt arhitecți. Dată fiind viteza de digitalizare a societății, oamenii își verifică telefonul de câteva sute de ori pe zi, dorm cu telefoanele lor mai mult decât dorm cu alți oameni. Dacă te gândești la telefoanele noastre, din acest punct de vedere, îți dai seama că aceste device-uri sunt o parte foarte initimă din viața noastră, ne influențează, însă nu sunt guvernate de reguli.

Cred că a venit momentul să dăm puterea unui leguitor să stabilească care sunt efectele social media asupra sănătății mentale a oamenilor, asupra adicțiilor, se studiaze ce fac companile de social media pentru a proteja utilizatorii împotriva dezinformării și împotriva influențelor străine ostile, a fenomenului de cyber-bullying, fraude și înșelătorii online.

Toate acestea sunt probleme care cresc în importanță, de care cineva trebuie să se ocupe în mod activ. Momentan tot ce vedem la companiile de social media este eșec după eșec și scuze după scuze. Au greșit de atâtea ori încât ne este greu să îi mai credem.

DS: Percepția mea este că geeks-ii și, în general, cei implicați în tehnologie au tendința să se îndrăgostească de ideile lor. Un bun exemplu este echipa de la Adobe care a făcut un fel Photoshop pentru voce, cu capacitatea de a replica vocea fără a gândi suficient care sunt implicațiile unei astfel de aplicații. S-au gândit doar la jocuri și alte modalități de utilizare. Vezi o problemă aici?

CW: E interesant că spui asta, exemplul tău se încadrează la algoritmi de deep learning care pot crea replici ale vocilor sau imaginilor oamenilor, de obicei pentru jocuri video. Implicațiile pentru securitatea personală sunt însă imense, în condițiile în care există deja app-uri pe care oamenii le folosesc pentru răzbunare.

Pe un astfel de app poți încărca poza cuiva într-un context la alegerea utilizatorului, de exemplu pornografie, pentru ca apoi să distribui fotografiile create digital, distrugând reputația celui implicat. Întrebarea pe care trebuie să o punem este de ce există astfel de aplicații, de ce lăsăm să se întâmple așa ceva.

Inginerii software de obicei se gândesc la un caz de foarte specific, și nu intenționează să facă rău. Însă tocmai de aceea avem nevoie de reguli și regulamente, la fel cum este cazul în alte sectoare de activitate de exemplu medici, avocați, care toți au standarde de conduită profesională care includ reguli de etică.

De exemplu, dacă ești doctor sau avocat trebuie să consideri, în fiecare moment al interacțiunii tale cu clientul, etica, standardele și cum te comporți cu acesta, avand în vedere si impactul ulterior. Momentan inginerii de software nu sunt obligați să se gândească și, ca atare, nu o fac.

Există diverse exemple de tehnologii emergente care au diverse consecințe negative neașteptate pentru că nu s-au luat în considerare niciun fel de reguli.

“Când Facebook a aflat că va apărea povestea mea am fost amenințat atât eu, informatorul, cât și cei de la The Guardian“

DS: Ce impact crezi că vor avea aceste reguli asupra libertății de exprimare și cum vor influența desfășurarea profesiei de jurnalist într-un mod negativ?

CW: În momentul de față, nu se poate spune că social media este un prieten al jurnaliștilor. Când Facebook a aflat că va apărea povestea mea am fost amenințat atât eu, informatorul, cât și cei de la The Guardian.

A fost o încercare a unei companii de care valorează mai multe milioane de dolari să intimideze un ziar deși știau că tot ce s-a pregătit în articol este adevărat, împiedicând publicarea. Nu este un exemplu de susținere a jurnalismului de calitate. Există numeroase alte exemple de companii social media care folosesc puterea pentru a intimida pe jurnaliști.

Când privești problema în cadrul mai larg, și analizezi rolul social media în locuri cum este, de exemplu, Burma (Myanmar), unde infrastructura Facebook a permis dezinformări masive, s-au amenințat jurnaliștii și s-a ajuns ca rezultat la uciderea mai multor oameni.

Se poate spune că sunt necesare reguli ca să ne asigurăm că aceste companii respectă jurnalismul de calitate și libertatea de exprimare. Există limite. Chiar și în Europa sau în cazul României Europa de Est, discursurile pline de ură poți face rău oamenilor, la fel cum pot face propagandă și dezinformarea.

În contextul unei societăți democratice se pot defini un set de reguli prin care acțiunile nocive al acestor companii sunt oprite, în timp ce respectăm regulile jurnalismului corect și libertate de exprimare.

“Au fost foarte mulți români care au lucrat la Cambridge Analytica, majoritatea fiind programatori și manageri localizați aici, la biroul din România”

DS: Cum s-a schimbat viața ta după ce ai ales să faci  publice informațiile respective? Ti-a fost teamă pentru viața ta? Ai fost amenințat?

CW: În mod clar, a avut un impact semnificativ. Încă sunt în postura în care călătoresc foarte mult ajutând autoritățile și fac investigații legate de Cambridge Analytica sau lucrez cu clienții lor la combaterea unor operațiuni influențate de Rusia, care încă sunt active multe părți din Europa.

Da, am primit amenințări din partea a numeroase entități sau companii pentru că am deranjat mulți oameni puternici, dar știu că am avut dreptate de fiecare dată.

Pentru mine este mult mai important ca oamenii să înțeleagă noile dinamici ale democrației influențate de internet și cum companiile folosesc tehnologia în beneficiul lor, uneori este în detrimentul societății și al democrației. Da, viața mea s-a schimbat destul de mult și nu neapărat în bine, dar pentru mine este important oamenii se afle despre aceste schimbări.

DS: Îi încurajezi și pe alți oameni care au legătură cu companii mari de tehnologie sau în companii mari care folosesc practici ne-etice să rupă tăcerea?

CW: Răspunsul poate fi si Da și Nu. În cazul meu, a fost foarte multă planificare înainte de a-mi publica povestea. Am avut o echipă de avocați care m-au ajutat, alături de privilegiul de lucra cu ziare cum sunt The Guardian și The New York Times, care au jurnaliști foarte responsabili, care au avut răbdare și s-au asigurat că eu sunt protejat înainte să apară articolul.

Bineînțeles că susțin ideea că, dacă vezi ceva în neregulă, să vorbești despre asta, dar de asemenea susțin ideea de a înțelege postura legală și de a găsi sprijinul unei publicații care să aibă răbdarea necesară să îți ofere protecție până îți publici dezvăluirea.

Poți ajunge în situații foarte neplăcute, cum este cazul lui Edward Snowden, blocat în Rusia dintr-o situație similară. Sfatul meu pentru oricine are o poveste de acest gen este ca, înainte să vorbească cu un avocat, să gândească și să planifice întreaga acțiune.

Nimeni nu își dorește să ajungă între o postură fără ieșire, să își piardă slujba sau mai mult din cauza acestor dezvăluiri.

DS: Ce ne poți spune despre rolul birourilor din România în scandalul Cambridge Analytica? Au avut acestea un rol activ sau nu prea?

CW: Au fost foarte mulți români care au lucrat la Cambridge Analytica, majoritatea fiind programatori și manageri localizați aici, la biroul din România.

Ce este îngrijorător, este numărul de conexiuni pe care această companie le avea cu alt-right dar și cu pioni ruși, dornici să influențeze nu doar alegerile din America, dar și alegerile europene. Aceste entități nu au dispărut, doar s-au reformulat.

Este îngrijorător când ne gândim la perspectiva alegerilor europene și tranziția către alt-right în țări europene cum este Ungaria, de exemplu, unde lucrează acum mulți dintre românii care lucrau pentru Cambridge Analytica. Este clar că influența acestei companii va continua sub un alt nume.

Au fost foarte mulți români care au lucrat pentru această companie. De fapt chiar predecesorul meu, înainte de a muri, a fost tot român (n. red: referință la fiul fostului ministru Ioan Avram Muresan, Dan Muresan – găsit mort în camera sa de hotel, în Kenya, unde se afla în calitate de angajat al Cambridge Analytica – detalii, aici).

Asta este pentru că în România există foarte mult talent în IT, fie că vorbim de programatori, hackeri și alți specialiști, care pot fi folosiți atât pentru bine, cât și pentru rău.

DS: Ultima întrebare: Care este previziunea ta, cum si dacă se va termina această poveste?

CW: Trebuie să fie un parteneriat. Simpla regularizare a domeniului nu va rezolva problema, atât timp cât există companii de social media care încearcă în mod activ să evite regulile.

Încă un aspect care trebuie luat în considerare este că majoritatea acestor companii au sediul în California, așadar dacă ești o autoritate europeană, poliție sau autoritate, vei avea dificultăți în a obține informațiile necesare de la Facebook sau alte companii social media, pentru că nu sunt localizate aici.

Așadar, una dintre problemele cele mai mari este să convingi companiile de social media să înțeleagă că le revine și o obligație morală și că au responsabilitatea în a susține și proteja valorile democratice care, de altfel, îți permit si ție să exiști ca și companie.

Nu este totul despre profit.